~Si e toamna iar,sufletul mi-e plin de amintiri si dor.Ma intorc iar si iar si adevarul nu-l mai stiu,nu vreau sa-l recunosc.
Am privit in sufletul tau si m-am vazut prin ochii tai,stii ca lacrimii curg dar nu stii motivul pentru care fug pe chipul meu.
Nu-l pot lovi cu toate cuvintele si crudul adevar ce urla in mine.El ma iubeste,ma adora si ma accepta asa cum sunt,asa cum eu nu o fac.
Cum as putea sa-i distrug visele si speranta ca voi fi alaturi de el pana la sfarsit?
Cum as putea sa-i spun ca in sufletul meu a ramas un altul ce refuza sa "elibereze" spatiul din sufletul meu de care a uitat de atata timp?
Da,adevarul crud ce ma macina e ca iubesc 2 barbati.Unul e cel care imi sta alaturi zi de zi,iar celalalt e EL,cel care a uitat sa-si intoarca privirea spre mine.Cel care a uitat tot ce a fost,tot ce eu nu am putut uita.
Nu i-am vazut chipul de prea mult timp,nu i-am uitat privirea,nu i-am uitat sarutul si nici mangaierea.
Imi lipseste in fiecare zi atat de mult,uneori doare prea tare dorul si absenta lui.
Cum as putea sa am puterea sa renunt la siguranta pentru o speranta?© B{♥}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu