Ai plecat, fara sa intorci capul macar o data!
Ai fugit fara sa te intrebi ce lasi in urma.
Eram doi dar deciziile le luai doar tu! Ai fost  un  inger pentru mine,pacat ca unul rau.

Te-ai jucat cu dragostea si atunci cand te-ai plictisit,ai ales sa fugi.
Nu ti-a pasat de dragostea mea,nu ti-a pasat ca a durut.
Nu te voi lasa sa vezi lacrimile ce azi curg pe chipul meu,nu vei stii cat am cautat chipul tau in multimea grabita.
Nu vei stii cate sperante am avut si cat am visat ca vei veni zambind si stergandu-mi orice urma de durere.
Nu vei stii de te iubesc,de am uitat.Nu meriti;voi lupta cu sufletul si iti voi oferi doar indiferenta,nu iti voi mai sopti cuvinte dulci;de azi doar raceala vei primi....asta e tot ce meriti©

Nu e normal sa iubesti asa cum te-am iubit pe tine.E o iubire bolnava ce iti invadeaza trupul si pune stapanire pe absolut fiecare parte din tine.
Devii orb,surd si incapabil de a mai face o miscare fara a avea persoana iubita langa tine.Devine un drog fara de care nu poti trai.E absurd si chiar de altii iti spun ca nu e sanatos pentru tine ca si om si pentru sanatatea ta;nu te intereseaza.Tot ce conteaza pentru tine e zambetul lui,fericirea lui;doar el.
Nu,nu e normal sa iubesti ca mine.Sa te omori pentru fiecare semn de intristare pe chipul lui,sa iti intorci lumea cu josul in sus doar sa-i schimbi starea de spirit,sa iti faci griji cu ce ai gresit sau l-ai suparat.Nu e normal sa-i accepti orice jignire si sa te pedepsesti ca a gresit el.
Iubirea nu ar trebui sa fie asta...sa astepti un semn si sa te consideri vinovata tot tu ca el nu vrea sa-ti vorbeasca.
Nu iubi cum am iubit eu;nu e normal si nici sanatos.
Dar de unde sa stii ca vei ajunge sa iubesti asa?©

Am invatat!

Am invatat sa ma ridic si sa cred ca nu totul e la fel, ca nu toti sunt la fel si ca pe lumea asta mai exista si oameni care vor sa te vada fericit/a.
Am invatat sa sper chiar de am fost dezamagit/a.
Am invatat sa cred in mine!
Am invatat de mult sa nu imi mai pese ce spune lumea. Poate nu par un om bun si nici prea fericit! Poate doar asta vezi tu!
Am invatat sa nu imi arat fericirile pentru a nu sadi dorinta in altii de a mi-o distruge sau fura.
Am invatat sa fiu "nesimtita" cu cei care imi ofera acelas comportament.
Am invatat sa pastrez tot ce e mai bun pentru mine,toate bucuriile le impart cu mine si motivul meu de a zambi.
Am invatat sa nu mai spun "pentru totdeauna" sau "niciodata".
Am invatat ca pentru totdeauna poate fi pana maine,iar niciodata poate deveni intotdeauna!
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc,dar nu stiu cum sa o arate!
Am invatat ca poti plange de fericire...ca poti zambi chiar si atunci cand sufletul iti moare...ca viata uneori e nedreapta... ca te poti indragosti din nou chiar si atunci cand juri ca e ultima oara cand o faci... ca poti fi dependenta de cineva... ca te poti lipsi de cel fara de care credeai ca vei muri...ca pot iubi altfel...
Am invatat sa uit si sa iert...
Am invatat sa nu plec capu in fata nimanui,sa nu imi arat durerile.
Am invatat ca timpul trece indiferent cat de mult ne-am dori sa se opreasca,ca oameni sunt rai chiar si cei care ar trebui sa nu te raneasca sfarsesc prin a o face.
Am invatat ca singurul meu prieten sunt doar eu.
Am invatat sa trec peste durere fara sa ma ajute nimeni.
Am invatat ca sunt puternica...ca am puterea sa fac absolut orice si nimic nu e imposibil ... atata timp cat iti doresti cu adevarat©

Au fugit anii;nimic nu i-a mai oprit.In fuga lor am pierdut iubiri,am pierdut prieteni;m-am pierdut si eu.
Am inceput un nou an cu speranta ca totul va fi diferit;am sperat in iubire si prieteni.Am rupt bucati din mine,am daruit iubire si am primit durere.L-am pierdut pe El,te-am intalnit pe tine.
Am schimbat obiceiuri si modul de a gandit;cum ar spune unii,am dobandit "maturitate".Am dobandit doar ani care au fugit pe langa mine,ani ce nu mi-au oferit nimic,care mi-au lasat doar un gol in suflet si multe intrebari fara nici un raspuns.
Am continuat sa ofer incredere chiar si celor care imi aratau in fiecare zi ca nu o merita.Am incercat sa vad binele in oameni in care binele nu mai exista de mult.Am continuat sa cred si in El chiar si atunci cand trebuia sa intorc pagina si sa uit de exista sa.
M-am lasat izbita la pamant;le-am permis sa-mi calce sufletul in picioare,dar m-am ridicat si am reusit si mi-am vindecat sufletul ranit.
Am invatat sa-i iert pe cei ce m-au ranit.Am invatat sa cred in mine si sa ma respect;©

Ciudat,viata ne-a aruncat iar unul in calea celuilalt.
Un "Buna" stingher,un zambet plin de amintiri si sperante.Desi anii au trecut,ne privim si reflectam aceeasi imagine de atunci cand viata ne-a despartit drumurile.
Discutii banale sunt singurile lucruri care ni le mai putem spune;stii inima mea urla tot ce nu a putut spune in acesti ani,dar cuvintele raman blocate;nu au putere sa razbata.
Cand ai plecat eram copii,pierdeam ore intregi vorbind...acum doar zambetele sunt cele mai spun ceva.
Inima spune "Mi-ai lipsit",doar eu o aud si simt cum lacrimile ar vrea sa fuga pe chipul meu.
Si prin discutii despre noi amintirile cu noi fug prin mintea mea.Te privesc si in ochii tai vad aceleasi amintiri ce ne fac sa zambim.A fost frumos;atat cat a fost.
Nu mai e loc de regret;e loc doar de amintirea unor copii ce au crescut impreuna,au descoperit iubirea si la sfarsit destinul i-a aruncat in bratele vietii.©

Ok!Si poate nu am fost iubit/a asa cum am iubit!
Si poate chiar am suferit prea mult,am pierdut sperante si mi s-au spulberat vise!
Dar am cunoscut iubirea;asa cum e ea.Cu toate bunele si toate relele care le poate oferi;am luptat,am implorat,am protejat.Tot ce am facut,a fost pentru ea ,pentru IUBIRE!
Am sacrificat fericirea mea pentru cea a celui/celei pe care il/o iubeam si crede-ma as mai facea-o inca de un miliard de ori.Nu as schimba nimic din tot ce a fost.
Am regretat si m-am intrebat de un milion de ori "cum ar fi fost daca..."; acel daca nu isi mai are rostul.Acum isi are rostul aventura prin care viata si iubirea m-a purtat.
Acum isi au rost visele ce le-am avut;isi au rostul chiar si lacrimile pe care le-am varsat.Acum am inteles tot ce am putut trai si simtit;si totul a fost din cauza acelor persoane pe care destinul le-a dus departe de viata mea,dar care stiu ca au zambetul pe chip si la fel ca si mine iubesc si sunt iubiti.
Asta e singurul pentru care merita sa traiesti si sa iubesti!©

-Esti cam trista azi!
-Nu e tristete,e dezamagire.
-Cine te-a dezamagit?
-Nimeni in special,ma dezamageste firul vietii.Am avut atatea intrebari si am cautat innebunita raspunsurile;am incercat sa deschid ochii bine inainte de a crede orice mi se spune,acum nu mai reusesc sa-i inchid.As vrea sa mai pot avea incredere in oameni si in cuvintele lor;dar ma indoiesc de tot ceea ce aud.
Am ajuns chiar sa ma indoiesc si de amintiri,tot ce reusesc sa mai vad e doar minciuna si prefacatorie.
-Stii ca nu e asa!
-Oare?Chiar mai exista adevar in ceea ce s-a intamplat?Chiar a existat iubire in toate cuvintele spuse,in imbratisari si in vise?
-Da a existat si inca exista;pentru fiecare in parte mai exista un pic de iubire pastrata intr-un colt de suflet.NU mai incerca sa gasesti explicatie la absolut totul si dezamagirea va disparea,se va risipi si indoiala.Pastreaza amintirile asa cum sunt,nu le gasi continuarea,stii ca e imposibil sa intelegi ce gandesc ceilalti si sa te pui in locul lor.Accepta viata asa cum e ea!©

Stii genul acela de persoana care reuseste de la bun inceput sa isi puna amprenta in viata ta.Acei oameni care indiferent cat timp va trece nu le vei putea uita.
Nu,nu ma refer la marile iubiri.Ma refer la amici,la prieteni.La cei care atunci cand iti este cel mai greu in viata ei sunt acolo.Iti ofera o vorba buna si un umar pe care sa plangi.
Acei oameni cu care poti vorbi cu orele si nu te plictisesti.
Acei oameni care chiar merita toata atentia ta.
Acei oameni care reusesc in orice moment al vietii sa-ti fure un zambet.
Acei oameni care indiferent cat de greu iti este reusesc sa te faca sa vrei sa mergi inainte.
Ei sunt cei care isi pun amprenta pe tine.Iti ofera o parte din ei neconditionat,fara sa ceara nimic;poate doar un zambet.
Ei sunt cei care iti "alimenteaza" speranta;Speranta ca mai exista bine pe lumea asta,ca oricat de rea ar fi lumea in jurul tau,in tot intunericul din jurul tau,ei reusesc sa iti lumineze zilele.
Acele persoane sa nu le pierzi niciodata si chiar de viata va v-a desparti nu-i uita.Pastreaza toate amintirile si vei vedea ca atunci cand iti va fi mai greu o simpla intoarcere in timp iti va lumina ziua! ©

Am ajuns intr-un punct al vietii in care oriunde privesti vezi oameni obositi;nu fizic ci psihic.
Suntem prea obositi pentru a mai incerca sa zambim; prea obositi pentru a mai lupta.Prea obositi pentru a mai spera.
Poate daca ar fi o simpla oboseala fizica,ne-am intinde si ne-am odihni.Dar mintea nu mai reuseste sa se odihneasca.E prea obosita de tot ce se intampla in jurul ei.
Si asa ajungem sa gandim si sa incercam sa "multumim" persoanele dragi si in acelas timp sa ne "multumim" si pe noi.E o lupta continua ce pare ca nu mai are sfarsit.
Ne luptam cu rautatea ce ne inconjoara,ne luptam cu vise de mult uitate.Ne luptam cu noi si pentru noi.
Si obosim din ce in ce mai tare,pacat.
Ar trebui sa ne oprim din fuga asta nebuna.Sa ne oprim sa zambim si sa speram.Sa incercam sa ne sadim increderea in noi,speranta ca "Da" lumea se schimba;prea incet pentru cat am vrea noi,dar se schimba.Trebuie doar sa credem;suntem singuri care putem schimba ceva,nimeni nu o va face pentru noi.Incetul,unul cate unul,putem schimba ceva.
Hai sa incercam sa zambim mai mult;sa credem in noi si in persoanele din jurul nostru.Hai sa lasam defectele la o parte si sa vedem si calitatile celor din jurul nostru.
Doar asa putem sparge intunericul care a pus stapanire pe noi!©

Am fost aici;am iubit si am sperat.
Am fost aici;am dat parte din mine pentru iubire.
Am fost aici;am luptat,am castigat si am pierdut.
Am fost aici;am suferit si m-am ridicat.
Am fost aici;am crezut si am fost dezamagit/a.
Am fost aici;am visat si am uitat.
Am fost aici;am plans si am zambit.
Am fost aici;am fost trist/a si am cunoscut fericirea.
Am fost aici;am trait si am invatat.
Am fost aici...mi-am pus amprenta si am crescut.
Am fost aici,tot ce a fost nu mai conteaza.Am fost aici si poate unii nu vor uita.Am fost aici !©

Nu am fost niciodata genul de persoana care sa iti placa imediat ce o vezi;nu am acea frumusete care toata lumea o cauta.Nu,nu voi da niciodata perechea mea de adidasi pe o pereche de tocuri.
Si nu sunt genul sa-l vezi vesnic zambind si emanand bucurie in jur.
Sunt genul ala de persoana care de multe ori trece neobservat,ce nu prea preferi sa-l ai in preajma.Sunt genul ce ofera incredere oricui.Sunt cea care e atat de realista incat trece drept o persoana pesimista.Vad lucrurile clar,asa cum sunt ele.Nu imi plac mastile oamenilor,nu imi plac zambetele prefacute.
Sunt cea care ar da oricand o iesire in oras pe o seara linistita cu o carte in mana.Cea care cu castile in ureche si cu cartea in mana zboara in lumea ei.
Stiu ca poate nu plac,dar macar nu ma prefac.Arat ceea ce sunt,sunt sincera;iar cei care nu ma accepta nu ma afecteaza,eu nu ma voi schimba.©

Si ce e viata daca nu o lupta continua;

o lectie ce nu reusesti niciodata sa o termini sau sa o inveti.
Inveti ce iubirea,dar nu vei reusi niciodata sa o descoperi pana la ultima farama.
Inveti sa visezi chiar si cand visele nu devin realitate.Inveti sa speri.
Inveti sa zambesti atunci cand sufletul iti plange.
Inveti sa crezi si sa iti pierzi increderea.
Inveti cum sa inveti.
Lupti pentru tine;pentru persoana ce o iubesti.
Lupti pentru ati implini visele.
Lupti pentru speranta.
Lupti pentru inca mai mult timp sa poti invata un pic mai mult.©

Si mintim,Doamne ce bine o facem!

 

 

Mintim pe cei din jurul nostru;ne mintim pe noi!
Mintim pentru a nu da explicatii.
Mintim pentru a ascunde ceea ce e in sufletul nostru.
Mintim pentru a scapa cu "basma curata".
Mintim de dimineata atunci cand ne trezim.
Mintim intruna.Mintim si seara cand ne culcam.
Mintim pentru ca nu mai exista incredere;incredere in noi,in oameni.
Mintim pentru a ne proteja.
E un viciu de care nu stim cum sa mai scapam.©

Vine un moment cand te intrebi "Pentru ce?"

Pentru ce sa mai lupti?
Pentru ce sa mai speri?
Pentru ce sa mai crezi?
Pentru ce?...Oricum lucrurile vor merge prost.
Oricum sperantele iti vor fi spulberate.
Oricum vei pierde;oricum iti va vei pierde increderea.
Si atunci vei intelege ca exista oameni ce nu ii multumeste absolut nimic;oameni care vor spune ca nu faci nimic sau nu o faci cum trebuie.
Iar tu?Tu iti rupi bucatele din tine pentru a le aduce un zambet pe chip.
Iar la sfarsit te vei intreba "Mai are rost sa lupti?"©

Nimic nu mai are inteles in lumea asta.
Uneori iubirea nu e iubire;e o amestecatura ciudata,o combinatie mortala da sentimente si decizii.Iar de ai nenorcul de a gasi persoana aceea care cunoaste dozajul perfect iti va asigura "moartea".
Va "muri" increderea in oameni,va "muri" increderea in iubire.
Va "omoara" tot ce reuseste sa intalneasca in cale.
Da;exista si astfel de oameni.Cine stie,poate pentru cineva suntem chiar noi.©

Nu,nu sunt in stare sa-ti spun adio.Nu vreau sa te scot din viata mea,indiferent cat de mult rau imi faci.
Nu vreau sa uit nimic,nu vreau sa sterg nimic.Le pastrez in suflet pentru totdeauna.Nu voi uita stii prea bine,poate tu vei reusi sau chiar ai facut-o.Eu nu,inca pastrez o mica speranta ca intr-o zi te voi avea in bratele mele macar pentru o zi.E unul din motive ce ma ajuta sa merg inainte in viata,sa lupt.E speranta ce nu va muri niciodata.Ai contat prea mult pentru a te arunca in bratele uitarii.Mult prea important.Si asa vei ramane mereu.Tot raul e sters si uitat,a ramas doar fericirea ce mi-ai oferit-o.©