Adeseori imi apare in gand o intrebare : "Oare cum ar fi fost daca ...?" ... Daca tu inca erai aici langa mine , daca drumurile noastre nu s-ar fi despartit ! Oare cum ar fi fost , sa te am alaturi de mine dimineata cand ma trezeam .... daca tot ce am visat impreuna s-ar fi indeplinit ! Oare am fi cunoscut fericirea ? Oare te-as fi putut iubi pana la sfarsit ? Sau tot ce s-a intamplat pentru ca stiam ca va veni o zi cand voi avea nevoie de altceva ? ... Stii n-am putut uita nimic din ce a fost .. Felul tau de a ma saruta ... felul cum reuseai mereu sa imi aduci zambetul pe buze si ma faceai sa uit de tot ce era rau .... Felul tau de a ma mangaia , de a ma face sa ma simt mereu in siguranta .... Anii intregi am incercat sa uit ... sa uit felul tau de a ma privi si de a ma face sa ma pierd in fiece secunda ... Am incercat sa trec peste toate sentimentele care ti le port ... Am incercat dar am ajuns sa crec ca incerc in zadar ... ca orice as face inima mea refuza sa te uite ... Refuza sa nu mai aiba nevoie de tine ... te-as striga in speranta ca intr-o zi ma vei auzi si te vei intoarce ... Ca ma vei privi asa cum numai tu stiai sa o faci ... sa ma faci sa ma simt cea mai iubita si dorita femeie din lume ... Dar stiu ca as striga in zadar ... NImic nu ar mai avea rost ... Am ramas cu un Jurnal de amintiri .... jurnalul meu pentru ca tu refuzi sa mai privesti in el si sa-ti amintesti ... Tu esti singurul care a invatat ce e aia uitarea ... eu inca sper sa invat .... Si pana atunci ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu