Era o vreme cand internetul si mobilul nu era la indemana oricui . Cand daca vroiai sa vorbesti cu cineva , te duceai si foloseai telefonul cu cartela de la coltul blocului . Cand vroiai sa iti spui sentimentele sau sa afli o veste de la cineva , te asezai la masa si incercai sa pui pe o foaie tot ce simteai . Si faceai tot posibilul sa fie scrisul frumos , sa gasesti exact cuvintele care sa exprime ceea ce inima iti spunea . 
 Am trimis scrisori , multe . Am scris de dor , am scris persoanei pe care o iubeam . Am scris chiar si prietenilor care cu mandrie erau in armata (da era o vreme cand era o mandrie sa fii militar). Am scris scrisori ca sa cunosc oameni noi ,inaintea erei “Facebook” prin scrisori cunosteai oameni si iti faceai prietenii . Trimiteam poze si imi puneam sperantele in niste foi . 
 Era o vreme cand era asa de frumos sa stai sa astepti postasul , sa iti verifici posta din 10 in 10 minute . Era o vreme cand tot ce spuneai era sincer si original . Puteai gasi in acele putine sau multe cuvinte atata iubire , atata dor si atatea lacrimi care spalau randurile . 
 Da mi-e dor sa ma intorc la vremea cand totul era personal , era plin de pasiune si dorinta . Asa ca din cand in cand mai scriu scrisori , chiar de nu le pun in posta si astept raspunsul . Le scriu pentru a-mi aminti cat de frumos era atunci !