Jurnalul ei, o oarecare fata (Part15)

"Acelas geam nenorocit,dar azi s-a hotarat sa deruleze scene din viata mea. Filmul meu, personajul principal doar eu.
 Totul e atat de amestecat in mintea mea,scene atat de diferite, atata timp intre ele.Totul e haotic.A trecut atata timp de cand s-au intamplat,de cand le-am trait.
 Azi ma simt "batrana".Ma las doborata de putinii ani si totusi imi par atat de grei.II simt ca o uriasa piatra de granit ce ma striveste incetul cu incetul. As vrea sa scap de ea, dar nu gasesc pe nimeni care sa ma ajute sa inteleg cum anume.
 Am avut prea multe asteptari de la viata.Mi-am dorit ca multe lucruri si persoane sa fie perfecte.Am vrut o familie frumoasa,fericita,asa cum vezi mereu in filme.Dar eu m-am trezit intr-un film cu prea multi oameni rai, cu prea multe fete pe chipul celor dragi, cu dezamagiri.
 Am vazut mai mult rau decat bine.Am auzit cuvinte grele si pline de ura si rautate.Au fost si lucruri bune,dar pacat ca cele rele le-au depasit pe cele care mi-au adus bucurie.
 Prea mult noroi in viata! 
 Tin minte ca m-a intrebat intr-o zi un prieten:
 - De ce nu incerci sa-l recuceresti daca tot il iubesti ?
 - Pe cine sa recuceresc daca eu il privesc si nu mai recunosc nimic din ce imi aducea zambetul si lacrimile pe chip.
 Stii l-am iubit exact asa cum era: o zi barbatul perfect,printul pe un cal alb pe care il visam de cand eram copil; si 6 zile zmeul rau de zambetul caruia ma speriam.Imi ridicam un zid urias de piatra in spatele caruia ma ascundeam si ma rugam sa treaca cat mai repede cele 6 zile din saptamana; unde visam cum va decurge acea zi in care devenea tot ce imi doream. Traiam doar pentru acele 48 de ore in care stiam ca va reusi sa stearga tot raul.
 - Asta nu e iubire !
 - Poate pentru altii nu, dar pentru mine era ceea ce credeam ca merit, acesta era singurul mod in care vedeam iubirea.Sa indur greul si raul pentru a ma putea bucura de acea splendida zi in care imi oferea tot ce imi doream.
 - Esti defecta,stiai asta?
 - Pff,stiu, eram si dependenta.Dependenta de el,de sarutul si atingerea lui,de tot ce insemna EL.
 - Off.....
 - Stiu,dar intr-o zi m-am trezit din vraja in care eram cuprinsa.
 - Cum ai reusit? Ce te-a determinat?
 - In ziua in care am realizat ca eram in stare sa renunt la viata, ca eram in vroiam sa imbratisez moartea pentru EL, mi-am zis "Asta e gresit". A trebuit sa tai raul din radacina. Chiar de il iubeam, intr-o zi am fugit. M-am ascuns de EL!
 - Si ai reusit ?
 - Inca nu stiu, mi-e frica sa intru in camera aceea! "