Asa ca stau in fotoliul meu cu aceeasi cana de cafea (cred ca beau prea multa ) , dar mereu am cautat ceva de care sa devin dependent . Cafeaua , tigara si gandurile mele . Ceva mereu a existat .
Ma pierd prin versuri si sunete care sunt in ton cu sentimentele si gandurile mele . Ma ajuta sa ma intorc in timp .
Stau si ma intreb daca am facut o alegere buna sa ma intorc in trecut , sa deschid usa aia nenorocita de care mereu m-am ferit . Nu am stiut niciodata daca sunt destul de puternica sa fac fata trecutului , daca pot suporta sa retraiesc fericirile si tristetile mele , dar presupun ca daca nu incerc nu voi sti niciodata .
Ramasesem la usa primei iubiri . A fost o nebunie scurta alaturi de el , dar si mai lunga dupa plecarea lui . Ma gandesc ca de cand l-am primit ultima oara in sufleltul meu , sa faca dezordinea pe carea doar el stia sa o faca , nu l-am mai intalnit .Stiu ca i-am mai auzit glasul de cateva ori , ne-am reamintit tot ce s-a intamplat si atunci am decis ca totul trebuie lasat in urma .
Sunt ani buni de atunci . Am auzit ca si-a gasit linistea si iubirea pe care o cauta , atunci cred ca a fost prima oara dupa mult timp cand m-am intristat gandindu-ma ca nu eu eram cea pe care ar fi vrut-o alaturi de el pentru totdeauna . Pentru ca l-am iubit nu-I pot dori decat toata fericirea din lume . Asa ca usa asta o voi inchide inca o data , nu stiu pentru cat timp , dar o inched cu zambetul pe buze pentru ca de el doar asa imi voi aminti . Un “El” cu chip de inger si cel mai minunat zambet pe care l-am cunoscut vreodata .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu