Jurnalul ei, o oarecare fata (Part9)

Iar privesc pelicula aceea care m-a plictisit , m-a obosit . Nu stiu cat e ceasul , sincer nici nu vreau sa stiu .Azi e una din zilele alea proaste in care pana si eu sunt impotriva mea . As vrea sa plang , sa urlu si poate sa sparg ceva .
Am in gand momente triste , in care vad lumea mea “perfecta “ cum se destrama . Azi mi-am amintit de minciuni , de tradari , de oameni care s-au prefacut ca mi-au vrut binele , doar au lasat impresia ca asta vor pentru a ma putea “ucide” cu prima ocazie in care m-ar fi gasit cu garda jos ,atunci cand credeam ca pot atinge si nori “ ei “ m-au izbit la pamant strivindu-mi sufletul .
Vad usile deschzandu-se care si cum vor , aud rasetele celor care si-au batut joc de mine , de toata increderea oferita . Am impresia ca innebunesc , oriunde ma uit vad chipuri deformate cu zambete malefic e . Iar eu , stau intr-un colt plangadu-mi sufletul , plangandu-mi prostia .
Nu , usile astea nu le-as fi deschis nicand . Dar se pare ca ele decid acum care si cum urmeaza . Eu doar imi privesc filmul vietii . Am ascultat atatea minciuni frumoase incat mi se pare ca oricine spune un cuvant e doar inceputul unei alte minciuni frumoase de pe urma careia doar eu voi plange si voi regret . Asa se intampla cand cineva se decide sa iti deformeze realitatea , sa-ti mascheze adevarul , pierzi increderea in orice cuvant pe care il primesti . Pana si un simplu “Buna” ajunge sa te faca sa te gandesti “Oare ce se ascunde in spatele acestui cuvant ?”
Mi s-a spus des “Nu mai zambesti “ sau “ochii tai arata doar tristete” . Hai sincer ce are lumea impresia? Ca primesti ani in sir picioare si pumni si la sfarsit sa arati de parca lumea ta e roz? Oricat as incerca sa nu las sa ma afecteze sau sa ma doboare la un momentdat obosesc si sunt momente (zile, saptamani) cand nu pot zambi pentru ca sufletul urla de durere. Dar nici eu nu aud urletul lui , e atat de ascuns si inabusit incat doar atunci cand lacrimile apar pe chipul meu realizez cat de mult a plans si a urlat fara sa-l auda cineva . Si incerc sa-l linistesc , sa-l amagesc ca de maine va fi mai bine , dar si el ca si mine a incetat de mult sa creada in cuvinte . Asa ca-I tin companie si astept , pentru ca stiu ca se va ridica , si poate va deveni un pic mai puternic (stiu ca puterea vine cu impietrirea durerii ) , dar stiu ca va veni cineva , intr-o zi si ca sadi speranta , iubirea si fericirea se va vedea din nou pe chipul meu .
Dar azi e tarziu , ma duc sa-mi mai alung din fantasmele demonice care ma tot bantuie , sa mai inchid niste usi . Vreau doar sa dorm , poate dupa ma voi simti mai bine , un pic mai puternica pentru a face fata lumii si amintirilor din spatele usilor .