Jurnalul ei, o oarecare fata (Part7)

O alta zi in care sunt doar eu si gandurile mele care ma obosesc . As vrea sa nu ma mai gandesc la nimic , sa gasesc liniste in mintea mea . Ma deruta totul , sunt ganduri ce se contrazic in mintea mea . Am sentimente atat de contradictorii . Cred ca asta se intampla cand accepti trecutul in prezentul tau .
Am analizat toate sentimentele pe care le-am simtit in trecut , care sunt pline de fericire sau prea multa tristete . Am observat , cu durere in suflet , ca cele triste predomina . M-am lasat condusa de tristeti . Am acceptat in viata mea oameni care s-au hranit cu fiecare lacrima pe care am varsat-o pentru ei . Am lasat sa fiu lovita , nu fizic (poate ranile alea ar fi trecut ) , ci sufleteste. Si mi-am luat picioare in suflet . Da cred ca cred ca am deschis usa in care am inchis amintirea celui de al doilea barbat caruia i-am permis sa imi invadeze sufletul si sa-mi fure si ultima farama de iubire pe care o mai aveam.
Azi nu sunt in stare sa vorbesc de EL , nu are nume , nu mai are nici un chip . I-am pierdut aspectul fizic prin atatea lacrimi si atata durere , dar azi nu . Nu va fi EL personajul principal . Azi ma gandesc la prieteni sau mai bine zis persoane pe care le cunosc pentru ca nu am avut niciodata destula incredere in oameni incat sa le permit sa devina mai mult decat niste amici cu care imi beau cafeaua si vorbesc de vrute si nevrute , dar pana la limita in care devin prea intime . Stiu ca lor nu le-am permis sa intre cu papuci murdari de noroi in sufletul meu . De ei am stiut mereu sa ma feresc.
Am stiut sa fiu mereu cu altii ce si-au dorit : o buna ascultatoare , un bun sfatuitor , amica tuturor . Am stiut sa iau forma tuturor persoanelor care ma priveau si vedeau ceea ce isi doreau . Totusi putine sunt momentele cand am stiut sa fiu eu , cea adevarata . Cea pe care o vad in fiecare dimineata dupa o noapte plina de vise . Cea care e singura inainte de a iesi din casa si a devein ce alti isi doresc , aceeasi care in fiecare seara se intoarce acasa trista , isi elibereaza trupul de hainele prea incommode si se aseaza in acelasi fotoliu cu vesnica tigara in mana privind prin acelasi geam care nu ofera nimic nou .
Atat de mult m-am schimbat ca am avut moment cand nici nu mai stiam cine sunt . Am pastrat cate putin din ce alti vad si au devenit parte din mine , dar prea putin de ceea ce sunt eu . Si uite asa am ajuns sa ma caut , sa descopar in ce moment al vietii am incetat sa mai fiu eu si sa devin un strain pentru mine.
De aia deschid usi pe care nu am vrut sa le mai deschid vreodata .