Jurnalul ei, o oarecare fata (Part1)

E dimineata pentru a nu stiu cata oara, o dimineata ca oricare alta. Nimic special, doar acelas Soare care se incapataneaza sa rasara indiferent daca cineva ii mai observa prezenta. Cu o tigara in mana si o alta ceasca de cafea privesc pe geam lumea grabita, incerc sa-mi dau seam la ce se gandesc. Poate la treburile pe care trebuie sa le faca in decursul zilei, poate au in gand un vis frumos pe care l-au avut intr-o seara oarecare.
Nu pot sa imi dau seama la ce se gandesc, da observ ca toti sunt la fel de grabiti.
Nu se opresc pentru nimic de parca viata lor ar depinde de cat de repede si mult merg fara sa se opreasca.
Numai eu am incetinit si m-am oprit in fata acestui geam incercand sa-mi amintesc viata mea.
Incerc sa-mi amintesc de primul sarut pe care l-am primit.sa retraiesc emotiile acelui minut. Incerc sa vad chipul celui care imi ofera aceasta dulce ameteala. Cine ma imbata cu dulceata? Nu ii vad chipul, sunt pierduta undeva unde exist doar eu si el undeva departe de lume. Revad gesturile stangace pe care le avem amandoi. Off, Doamne, ce copii, atat de zapaciti, atat de creduli. Privesc din nou pe geam si vad un batran care isi odihneste picioarele . Si el, la fel ca mine priveste lumea care alearga. Poate se gandeste ca si el era unul din cei care se grabesc si uita sa priveasca in jur. Acuma nu mai fuge, acum priveste Soarele care iese zambind in fiecare zi, priveste florile care infloresc parca mai frumos. Stiu, intr-o zi si eu voi sta pe o banca la fel ca el si-i voi privi pe cei care alearga prin viata fara sa pretuiasca lucrurile marunte si pline de splendoare pe care Dumnezeu ni le ofera