Prima ratacire, prima nebunie. Cand l-am intalnit pe el am crezut ca totul s-a schimbat pentru totdeauna. Avea un zambet care ma facea sa ma pierd, niste ochi pe care ii priveam fara sa reusesc sa mai gandesc. Am crezut ca ochii aia ii voi privi pentru restul vietii mele, imi imaginam cum vor arata copii nostri cu aceiasi ochi m
Cat de credula eram, ii sorbeam fiecare "te iubesc" ,ma ducea in paradis. Credeam ca nu voi ma pleca nicand din locul ala. El era paradisul meu, bratele lui ma protejau. Pana intr-o zi cand a cazut in iad, bratele lui ma alungau, cuvintele ma loveau.
Au fost atatea nopti in care am plans ca o nebuna, zile in care il regaseam in fiecare "el" pe care il intalneam.
Dar acum ma opresc, cafeaua s-a terminat deci trebuie sa-mi iau locul in multimea care alearga pentru supravietuire. M-am odihnit destul
Cred ca undeva inca Il iubesti si il regreti dar ai ales calea usoara pentru tine.Poate ai ales bine,poate nu erai pregatita de lupta...Poate.Cred inca ca e o tot ce scrii e din experienta si un dram de adevar exista altfel ar fi cuvinte goale si tu o nedemna epigoana:)
RăspundețiȘtergereDa iubesc si voi iubi meeu pe cei care au facut parte din viata mea, doar m-am resemnat si am inteles ca viata merge inainte. Da e o mare parte din viata mea, de aia si inainteaza asa de greu povestea fiindca e dificil sa te deschizi atat de mult in fata unor "straini", dar totusi e o poveste deci intelegi la ce ma refer
RăspundețiȘtergere