joi, 5 iulie 2012
Pozele...
Am privit pozele cu noi de atatea ori si mereu am incercat sa-mi amintesc si ceea ce era dincolo de zambetele noastre.
Mi-am amintit de emotiile si iubirea din noi, mi-am amintit chiar si fiecare lacrima de inaintea zambetului sau cele care au urmat.
Cum as putea uita?
Chiar de mi-ai dat lacrimi si durere, minciuni si dezamagiri.
Cum as putea uita iubirea si cum eram totul pentru tine?
Nu eu nu am sa fac ca tine, nu ma voi preface ca nimic nu a fost.
Voi pastra amintirea ta asa cum merita.
Amintirea unui om care mi-a dat iubire, care a crezut in mine si m-a protejat atunci cand imi era frica.
Nu, nu voi spune nimanui raul care mi l-ai facut, nu voi spune ca mi-ai tradat increderea.
Voi spune ca mi-ai oferit iubire, ca m-ai invatat sa zbor si sa sper.
Voi spune ca m-ai invatat sa visez si sa cred.
Sa cred in iubire.
Despre tine iubire, numai de bine, atat cat voi crede ca vei merita.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu